Romania Reala

Romania este o tara semi:
- semidemocratica pentru ca desi avem alegeri libere ele nu sunt libere. De aceea “alesii” nostri sunt de o calitate atat de indoielnica
- semiprezidentiala pentru ca cei care au gandit constitutia nu au putut, nu au indraznit sa transeze: stat parlamentar/stat prezidential. De aici sursa de neintrerupt conflict, de gilceava, de contre, de abuz
- semicivilizata - avem sosele dar sunt pline de gropi, avem trenuri dar merg precum caruta si in plus put
- semieducata pentru ca absolventii de scoala sunt semianalfabeti. Avem doctori in diferite domenii, unii conduc ei doctorate si nu stapanesc vocabularul, gramatica si ortografia. Cultura generala e ceva prea pretentios
- semirurala/semiurbana pentru ca urmare a urbanizarii fortate avem multi locuitori ai oraselor cu mentalitati si comportament rural (si acelea in varianta degradata)
- semicurati pentru ca, conform statisticilor consumul de sapun, pasta de dinti, sampon si detergenti pe locuitor ne plaseaza pe un loc codas in Europa
- semicinstiti pentru ca o axioma a comportamentului general la bogati si la saraci este: “hotul neprins negustor cinstit se cheama”. Hotia este o boala inradacinata pe care mentalitatea publica nici n-o condamna prea sever. In cazul celor prinsi comentariul e ca au fost fraieri sau ca au avut ghinion
- semitreji pentru ca consumul de alcool de proasta calitate se face in mari cantitati si pe lungi perioade ale zilei, saptamanii, lunii, anului. Se bea la bucurie, se bea la necaz, se bea…
- semicorecti pentru ca obiceiul de a te tine de cuvant fie in relatii personale, fie in cele de afacei este rar si intamplator. E chiar de mirare sa vezi pe cineva corect: sa restituie ceva gasit, sa dea inapoi o suma primita in plus, sa execute corect o lucrare conform contractului s.a m.d.

Sa speram ca intr-un orizont de timp rezonabil niste “maturizari” sunt necesare. Altfel in ciuda calitatilor omenesti recunoscute, a frumusetii fizice a oamenilor, a generozitatii, a frumusetii peisajului, a calitatii gastronomiei renumele Romaniei si romanilor va mai avea de suferit.

Persoane interesate in a prezenta euforic istoria politica a Romaniei vorbesc despre democratia din perioada precomunista. La o cercetare mai atenta si impartiala se poate usor observa ca, mereu, democratia romaneasca a fost originala.

Intr-o prima etapa pana la primul razboi mondial votul a fost cenzitar. Electorii erau foarte putini, majoritatea populatiei fiind practic nereprezentata. In plus manipularile din culise, folosirea ilegala a fortei facea ca practic alesii sa fie alesi dupa criterii bizare. Nu competenta, nu grija pentru binele public, nu cinstea erau calitatile celor alesi.

Nici in perioada interbelica, desi votul s-a democratizat prin legiferarea principiului “un om, un vot” si accesul femeilor la vot, democratia nu a progresat prea mult. Coruptia si violenta in timpul alegerilor, coruptia si traficul de influenta in timpul exercitarii mandatului erau mai curand regula. Niciun mare nume politic n-a scapat de suspiciuni, de incorectitudine, directa ori prin interpusi. Aceasta istorie asteapta sa fie scrisa. Ultimele alegeri s-au dovedit inca o ocazie ratata de infaptuire a democratiei electorale.

Cauzele sunt multiple:
1. Nivelul de constiinta politica a majoritatii cetatenilor foarte scazut. In special in localitatile mici alegatorii sunt foarte vulnerabili la influente.Vorbind pe sleau isi vand foarte ieftin voturile. Alegerile capata astfel aspectul unui troc ordinar.
2. Asteptarile publicului din motivul de la punctul 1 face din candidati niste mincinosi. Ei promit ceea ce publicul asteapta desi n-au competente in acele probleme: infrastructura locala, pensii mai mari, eliminarea cainilor comunitari, locuri de joaca pentru copii, parcari, imbunatatirea transportului local si alte asemenea.
3. Sistemul electoral a fost conceput de niste insi care au lucrat in doua trepte:
- sa fie manipulabil;
- si-au croit colegiile pentru a fi siguri ca vor fi alesi.

Rezultatul daca nu e legal (dupa legea de ei croita!) este sigut imoral. Nu-i de mirare ca o mare parte a publicului n-a dorit sa ia parte la mascarada.

Vor trage politicienii concluziile necesare? Dupa cum se comporta in aceste zile, slabe sperante!

Cu peste 20 de ani in urma “Scanteia Tineretului” publica un gen de ancheta care pastrand proportiile si contextul merita sa fie reamintita.

Intr-un parculet vizitat seara si de tineri, acestia pentru a se simti “confortabil” au spart lampadarele. Cum gestul s-a repetat organele de ordine au depistat pe  “glumeti”. Dupa identificare au mers la locurile de munca ale parintilor si le-au relatat povestea.

Faza I: le-au relatat cum niste tineri nu prea grijulii cu bunurile publice au spart lampadarele din parc. I-au intrebat ce parere au despre acest gest. Raspunsul a fost de bun simt: tinerii respectivi sunt niste huligani si trebuie aspru pedepsiti.
 
Faza II: reporterii le-au spus atunci ca unul din huligani e copilul lor. Imediat parintele foarte sever, cand huliganul nu a fost identificat a schimbat tonul. A inceput sa explice ca de fapt copilul dumnealui e un copil bun, ca uneori poate avea o iesire, dar nu e ceva caracteristic. A cerut clementa.

Care este situatia hotiei in Romania si care este atitudinea generala, publica fata de ea?

Auzim, vedem si citim atitudini severe exprimate cand este vorba de altii. Dar, fura conductorul de tren, “nasul”, care nu elibereaza corect bilete, fura soferul de autobuz, care la fel baga banii de la calatori in buzunarul propriu, fura taxatorul de piata, fura mecanicul de locomotiva (motorina din rezervor), fura soferii (motorina si benzina din rezervoare), fura padurarul (lemnul pe care e pus sa-l pazeasca), fura paznicul de balta (pestele pe care e pus sa-l pazeasca), fura lucratorul din intreprinderi (ce se gaseste functie de profil), fura trecatorul (porumb din lan, struguri din vii, fructe din livezile pe linga care trec) etc. Lista e nesfirsita.

Puteti fi siguri ca daca-i prezinti un caz de hotie va fi indignat. Daca-i prezinti propriul caz de furt va explica precum Pristanda acum peste 150 de ani: ca “famelia e mare, ca renumeratia de la buget e mica si ca daca mai ciupeste…”

Desigur lucrurile ar putea sa se indrepte daca ar exista modele de corectitudine si modele de pedepsire exemplara a hotilor oricine ar fi ei, oricat de suspusi.

Ce sa inteleaga un simplu salariat care este sanctionat la salariu pentru absenta sau intirziere cind vede, de pilda, parlamentari platiti regeste la nivelul Romaniei, care lipsesc, dorm, care deconteaza cheltuieli nereale, care folosesc in interes personal automobilul si telefonul institutiei si care elaboreaza legi in propriul folos? Printre altele ca
parlamentarii si, in general, demnitarii sa nu poata fi pedepsiti pentru delicte grave.

Nu exista popoare cinstite si popoare de hoti. Exista state in care legea se aplica si altele in care e pedepsit doar anecdoticul “acar Paun”.

Ce-i de facut?

Desigur insanatosirea nu se va produce peste noapte.

Pasii de facut trebuie sa inceapa de la cei 7 ani de acasa, sa continue cu scoala (de aceea frauda din scoli, de la examene este periculoasa) si in societate. Pazitorii legii trebuie sa fie integri.

As atrage atentia ca in tarile civilizate pedepsele s-au aplicat in general tuturor, continuu, ca cei care aplica legea de la politist la judecatori sunt de regula integri. Regula occidentala ca orice venit trebuie sa fie clar justificat, altfel face obiect al completei confiscari este o regula destul de convingatoare. Cine este dovedit ca obtine venituri ilicite este indepartat de la functiile in care ar putea sa abuzeze.

Se stie si la noi anecdota ca occidentalul se teme de doua lucruri: de moarte si de fisc.

Cand cei care calca stramb vor fi pedepsiti si rusinati public, cand cinstea nu va mai fi considerata dovada de naivitate, daca nu direct de prostie, vom putea spune ca sintem pe drumul cel bun.

“Grajdul nostru al lui Augias” din mitul grecesc are mult gunoi de debarasat. E sarcina prioritara a romanilor pe drumul spre civilizatie.

   SPECTATOR 

O anecdota de pe vremea lui Ceausescu spunea ca acesta a intreprins printre altele vizite la camine si cantine studentesti. Discutand apoi cu studentii care s-au plans de numeroase neajunsuri-apa calda lipsa, chiar cea rece, hrana proasta la cantine, mizerie, supraaglomeratie in camere - toate lucruri arhicunoscute, a decis: marirea numarului de studenti in camere, reducerea alocatiei de masa, reducerea programului de apa calda etc.

Intr-o alta vizita facuta la o puscarie unde a aflat de asemenea de aspecte negative-supraglomeratie in celule, hrana si ingrijire medicala proaste, lipsa mijloacelor de informare si distractie etc., Ceausescu a hotarat satisfacerea a cat mai multe  din doleante.

Mirati de atitudinea diferita in cele doua situatii cineva din anturaj si-a luat curajul sa intrebe: “Tovarasu’  cand a fost vorba de studenti din ce era neajuns ati dispus sa se mai ia, iar la puscariasi le-ati satisfacut cele mai multe din doleante?! De ce?”

- “Pai raspunsul este simplu a raspuns Tovarasu’, noi studenti n-o sa mai fim, dar puscariasi…”

Multi ne-am intrebat si continuam sa ne intrebam de ce hotia in Romania este atat de  raspandita si pe de alta parte pare imuna?

Raspunsul incepe cu raspunsul la intrebarea cine si cum fura in Romania?

Pai din ce a reusit presa sa ne ofere (o presa relativ timida de altfel) fura ministrii, (prim-ministrul Radu Vasile declara optimist ca nu mai este ce fura in Romania) dar conform anecdotei s-a dovedit ca exista o varianta optimista: mai este de furat si ministrii au grija sa nu se someze pe aceasta linie. Ultimii pe lista hotilor Remes si Seres . Dar lista e desigur mult mai lunga de n-ar fi sa pomenim de dosarele  “Flota”, “Petrom”, “Romtelecom”, CFR”, “Rompetrol”, “Romsilva”, etc.

Cine fura? Mai toti alesii nostri. Si ce este mai trist si mai deznadajduitor este ca fura legal. Conform anecdotei de mai sus alesii nostri, fie parlamentari, fie alesi locali au grija sa elaboreze asemenea legi care sa le permita fie lor direct, fie “sponsorilor”, sa fure legal averea publica. Legile par special facute sa lase avutul public fara aparare. Printre altele
conflictul de interese este foarte vag definit, ceea ce le lasa camp liber sa abuzeze. Se numesc ei intre ei membri ai CA fara sa aiba nici o competenta, dar pot strange astfel “legal” sume imense ca indemnizatii. Nu mai vorbim de culegerea de informatii din interior oferite contra recompense grase persoanelor interesate. Asa au loc privatizari dubioase pe doi lei de care unii “destepti” beneficiaza. Si apoi ca sa scape de eventuale probleme penale platesc pentru a deveni “imuni”, pentru a-si cumpara un loc de parlamentar.

De aceea parlamentarii nostri se opun atat de vehement reducerii imunitatii la ceea ce este necesar-imunitatea pentru declaratiile politice din Parlament. De aceea Bombonel se agata de imunitate pentru a nu fi adus in fata judecatii pentru putinul facut public, “matusa Tamara” si “blocul Zambaccian”. Desigur mai sunt multe altele dar nici acest putin nu poate trece…

Ce sperante de imbunatatire poti avea cand o cunoscuta judecatoare a intrat in posesia unui apartament in Bucuresti declarand in fals ca nu are locuinta proprietate personala in alta parte? Drept pedeapsa a fost aleasa sefa CSM. Adica a organismului care controleaza pe magistrati. Halal controlor-sef….

Ce sperante sa ai cand un ministru de Justitie face o afacere foarte buna cu o firma de stat vanzandu-i la suprapret o locuinta nenecesara firmei?

Ce speranta sa ai cand un viceprim-ministru, ajuns la aceasta demnitate din proprietar de cofetarii, vinde scump Loteriei romane localuri cumparate anterior foarte ieftin? Si acestea nenecesare Loteriei.

La nivel local primari si consilieri au furat terenuri pe care si le-au atribuit desi n-au avut nici un drept. S-au furat bani europeni deturnati de la destinatia lor (vezi cazul Mischie). Individul Mischie este un analfabet, care din invatator a ajuns la fara frecventa absolvent de istorie si ramas analfabet a avut tupeul sa obtina fraudulos titlu de profesor universitar si prorector la universitatea de stat “C.Brancusi”din Tg.Jiu….

Proverbul spune:”Pestele de la cap se-mpute si de la coada se curata.”
Nu este o creatie recenta. Este sinteza experientei ca de-a lungul timpurilor hotii au fost tratati diferit. Cei mari au furat destul ca sa poata cumpara tot: politie, justitie, protectie politica. Si n-au fost clintiti. Ba chiar sfideaza. Vezi cazul Becali.

Pedepsiti, chiar aspru, au fost mereu cei mici.

Ce putem spera?

Ca intrarea noastra in acest club care este UE va obliga taras-grapis pe legiuitorii si politicienii nostri, oricat nu le-ar conveni sa mearga pe drumul drept.

Poporul este sceptic. De aceea se spune:”Schimbarea domnilor bucuria nebunilor”. Pentru ca noii domnitori trebuiau sa-si cumpere tronul. Si-l cumparau prin noi biruri platite de cei mici. De aceea poporul spera doar la raul cel mai mic. Zicea ca e bine cu paduchii/plosnitele deja pline, ca cele/cei noi sunt flamanzi/flamande si vor suge mai mult.

Asta e!

                 SPECTATOR
 

Fenomen foarte vechi (dinainte de Biblie) care-l pomeneste ca pe ceva atit de frecvent si de nociv incit a fost nevoie de o porunca speciala: “Sa nu furi!”, dar prezent deja si in codul lui Hammurappi, in cel al lui Manu, care insoteste neincetat istoria omeneasca.

Hotia (insusirea fara voia stapanului a unui bun material/nematerial) are nenumarate fete:

• furtul de animale, care a cunoscut un varf aventuros in America, subiect de westernuri si de activitati eroice ale cowboy-lor care se aparau de hoti;
• furtul de produse agricole fie de pe camp,fie din depozite;
• furtul de bani (din punga=pungasii), din bancomate azi, din buzunar/portofel treaba hotilor de buzunare, adevarati profesionisti, constituiti in adevarate bresle, prelungite in timp pana azi, furtul din banci cu mana armata sau patrunderea in banci prin mijloace extrem de sofisticate;
• furtul de cai specialitate tiganeasca, prezentata uneori in filme cumva eroic;
• furtul de/din automobile;
• furtul de telefoane mobile;
• furtul de bijuterii
• furtul de tablouri celebre;
• furtul de idei care poate merge de la gri (furt sofisticat greu de dovedit) pana la cel negru(furt brutal, direct, grosolan). Uneori ia forma de plagiat care este extrem de raspandit si la noi.
• Nu in ultimul rind in aceasta insiruire furtul de  marci comerciale in care tarile comuniste (Romania printre ele) excelau. In cazul Romaniei marcile pentru sampanie, coniac, cosmeticele Nivea, etc.

Hotia poate fi exercitata de indivizi si de grupuri, de amatori si de profesionisti, de  entitati nestatale si de state.

In cazul statelor vorbim de hotia asupra propriilor supusi/cetateni prin fiscalitate, prin falsificarea monedei (cand aceasta circula sub forma de metal pretios) prin confiscari asa-zise de necesitate publica.

Impotriva strainilor ea se exercita prin piraterie, prin razboaie de jaf, prin spionaj in care furtul de secrete de fabricatie era ceva curent.     

SPECTATOR
 

Intr-un ex-curs privind particularitatile psihosociale ale populatiei majoritare in spatiul carpato-danubiano-pontic, inca din antichitate, de pilda Herodot a afirmat ca”sunt cei mai viteji dintre traci (ceea ce manualele de istorie pentru uzul general au consemnat) dar hoti si betivi”, ceea ce manualele nu au mai retinut.

In a sa “Descriptio Moldaviae” invatatul domnitor Dimitrie Cantemir a afirmat ca moldovenii sunt “hoti, lenesi si betivi”. Observatie facuta, se pare si de unii calatori straini trecatori prin tarile romanesti.

Desi se retine ca un loc comun ca cele mai vechi profesii sunt hotia si prostitutia lucrurile stau putin diferit. Prostitutia inseamna in termeni foarte simplificati practicarea sexului contra foloase. Cat timp n-a existat familia binara cautionata si religios, dezordinea sexuala era ceva normal. Adica oricine putea face sex cu oricine. Descendenta de aceea era doar matriliniara. Iar la noi descendenta voievozilor era matriliniara pana spre zilele noastre. Prostitutia in Orient a avut si caracter ritual. Sexul platit aducea venituri unor temple. Ba chiar femeile cele mai cautate se casatoreau apoi foarte bine.

Notiunea de HOTIE incepe sa aiba sens odata cu proprietatea privata. Cat timp bunurile erau comune, era fara sens sa afirmi ca cineva a furat. Ca o anecdota suplimentara se spune ca o investitie zootehnica romaneasca in Africa, in timpul lui Ceausescu a falimentat pentru ca locuitorii, traind in mentalitatea preistorica, luau bovinele pe care le doreau ori de cate ori aveau nevoie. Si nu banuiau ca ei comit vreo infractiune. Curata ciocnire intre civilizatii.

Particularizand, deoarece in tarile romanesti obstile satesti au supravietuit foarte aproape de zilele noastre si ca pe de alta parte marii proprietari erau boierii, si dintr-o parte si din alta, nu era pacat sa iei.

Odata cu intrarea noastra grabita/catalizata in modernitate au aparut mai apasat notiunile de proprietate si condamnarea morala si legala a insusirii nelegitime a unui bun.

Asa cum afirma cu mijloace eseistice deseori izbutite, Marius GHILEZAN in lucrarea lui “Hotia la romani”, fenomenul este adanc inradacinat, larg raspandit si multiform.

 Voi incerca in tabletele urmatoare sa raspund sumar la intrebarile:
1.Ce este hotia?
2.Cine fura?
3.Ce se fura?
4.Atitudinea publica fata de hotie
5.Vigoarea actiuniii puterii legale contra hotilor
6.Educatia formala si informala impotriva hotiei.

SPECTATOR
 

Caragiale a realizat o nemuritoare Biblie a societatii romanesti. Maiestria i-a permis sa devina o Biblie universala. Pe toate meridianele si paralele cei care au avut privilegiul sa admire comediile si prozele lui au simtit totala realitate a celor surprinse de marele maestru.

Cum adevarul supara, nu e de mirare ca cei corupti, adulteri, fanfaroni, demagogi, palavragii, analfabeti si semianalfabeti etc s-au recunoscut in aceasta miraculoasa oglinda si nu s-au placut. Dar, in loc sa incerce cit de cit sa se schimbe dupa celebrul adagiu latin “ridendo castigat mores” (razand se schimba moravurile), romanii si toti oamenii in general prefera sa sparga oglinda. Dupa ce a luptat cu prostia, incompetenta, fudulia goala, rautatea, mirlania, lacomia, nedreptatea, Caragiale s-a declarat tacit invins si s-a expatriat. A fost un vot de blam dat societatii pe care prea putin, in ciuda marelui sau talent, a reusit sa o schimbe.

Ce e trist, din pacate, este ca dupa aproape un secol de la moartea sa este mai actual decit oricand. Opera lui ar trebui sa fie lectura obligatorie pentru oricine pretinde o demnitate publica. Coborind in prezent as dori sa subliniez ca despre coruptie se poate vorbi de cind exista Adam si Eva. Dar, ceea ce caracterizeaza coruptia romaneasca azi este omniprezenta ei si polimorfismul ei, mai pe inteles miile ei de infatisari.

Ca o particularizare ma voi referi la citeva manifestari ale coruptiei romanesti. Vrei un loc la gradinita. Nu sunt destule, dar continui sa vrei. Atunci, ori tratezi cu cineva din gradinita, de preferinta directoarea, ori cauti pe cineva care poate convinge pe directoare. La fel la gimaziul de la liceele de elita, la fel la liceu.

Vrei un bilet de odihna subventionat. Sunt putine. Pensionarii stau la rand de cu noapte, cu o energie pe care nu ai banui-o la niste oameni in varsta si bolnavi. Dau peste cap tinerii zdraveni care asigura paza ca sa intre primii. Daca vor sa evite aceste inconveniente gasesc pe cineva care cunoaste pe cineva, care…

In sfarsit un ultim exemplu. Nu poti fi internat in spital din lipsa de locuri. Dar, cunosti pe cineva care cunoaste pe cineva, care muta cativa bolnavi cate doi in pat si tu primesti, nu gratis, o rezerva de doua paturi in care stai singur.
Recunoasteti situatiile? Sunt frecvente.

Asupra subiectului, foarte generos, voi reveni.

SPECTATOR

Posibil ca maladiile de care voi pomeni in continuare sa nu fie absolut si exclusiv proprii doar societatii romanesti. Dar specificul, ponderea lor, efectul lor a fost masiv si a produs prejudicii majore: de imagine, de dezvoltare, de sanatate sociala.

RINOCERIZARE - termenul este creat de Eugen Ionescu in piesa “Rinocerii” si se refera la procesul lent, dar continuu de alunecare pe tobogan a celei mai mari parti din mintea rationala a romanilor. Mari personalitati ale culturii intre care trebuie sa numaram pe unii adulati azi, M. Eliade, C. Noica, E. Cioran, Camil Petrescu s. a. au cedat seductiei curentului nationalist de extrema dreapta si s-au “aliniat”. Si-au stins voluntar lumina ratiunii si au dat glas delirului de care unii nu s-au dezis explicit niciodata.

COMUNIZARE, SOVIETIZARE - proces prin care multe minti s-au vandut (cu pret bun) si si-au pus numele si talentul in slujba unor valori in care nu credeau prea mult, unii deloc. Dar au avut o contributie deloc de neglijat la legitimarea comunismului in Romania. Boala nu este inca nici pe departe vindecata.

Post-decembrismul a eliberat energii care fusesera tinute sub control, sub capac.

Odata ce fortele de represiune - Securitatea & Militia - au fost neutralizate, smecherii detinatori de functii in aparatul comunist de rang 2, 3, 4 etc. s-au apucat de haiducie. A aparut tipul parvenitului, al dubios-imbogatitului fata de care Justitia si toate anexele sale legale se arata si se dovedesc neputincioase. Si asa se naste o noua maladie, grava si extrem de daunatoare = BECALIZAREA. Apare tipul care sfideaza legile, justitia, bunul-simt. Ce este cel mai trist este ca populatia furata ordinar cerseste de la hot ceva maruntis. Si hotul se mai erijeaza in mare crestin desi incalca una din cele zece porunci: “SA NU FURI!”

Si peste toate, ca o mazga, decaderea limbii, gustului, comportamentului, preferintelor valorilor. Toate evoluand spre vulgar, trivial, porcos, superficial-ostentativ, indiscret (spalarea rufelor murdare in vazul lumii) amestecarea oamenilor valorosi cu lumpeni, cu interlopi. Si ca toate acestea sa poarte un nume se cheama TIGANIZARE. In loc sa fie integrata aceasta etnie, sa fie educata si scoasa din mizeria la propriu si la figurat al existentei ei, se produce un deplasament invers: de decadere a ce mai este valoros. Se observa in limba vorbita, in frecventa injuraturilor care polueaza la propriu si spatiul public si cel privat. In comportamentul mitocan, grosolan, adesea nejustificat violent. In afisarea bogatiei recente cu o ostentatie de tampi, de retardati, care n-au nimic propriu cu care sa se evidentieze si au nevoie de substitute = kilogramele de aur atarnate pe barbati si femei (apropo in ajutorarea tiganilor saraci cati regi si imparati ai lor s-au implicat cu averea lor, nu cu banii publici romanesti sau europeni?)

(va urma)

SPECTATOR

Un profesor din Romania a insotit un grup de elevi olimpici la Los Angeles. Era in perioada olimpiadei sau unor campionate mondiale. Nu mai retin. Altceva vreau sa subliniez. Grupului de elevi si profesori romani li s-a pus la dispozitie un autocar modern, prevazut printre altele cu aer conditionat. Intr-unul din locurile vizitate grupul a coborat, motorul autocarului a fost oprit, inclusiv aerul conditionat. Soferul a coborat si el si s-a asezat undeva pe iarba. La un moment dat un elev din grup s-a urcat in autocar. Soferul s-a repezit la autocar si el. Profesorul, cu mentalitatea romaneasca a crezut ca soferul s-a urcat sa-l dea jos pe elev. Ce a facut soferul de fapt? A pornit motorul, aerul conditionat numai pentru confortul acelui elev. Dupa principiul: CLIENTUL NOSTRU STAPANUL NOSTRU!

Morala acestei intamplari:
Intr-o democratie adevarata de la cel mai modest slujbas - sa zicem soferul, vanzatorul, pana la cel mai inalt functionar, fie el ales sau numit, toti sunt in slujba cetateanului, a contribuabilului, a platitorului.

In aceste conditii ne intrebam, ma intreb: care este specificul democratiei in care servitorii de toate rangurile isi stabilesc singuri simbriile, isi stabilesc singuri programul, isi acorda singuri imunitate, fac legi pentru ei si ai lor, sfideaza prin indisciplina, prostie, incompetenta si mitocanie (vezi ultimul caz din aceste zile cind niste deputati intrebati de un ong cum justifica cheltuielile s-au revoltat, au considerat o indrazneala, o obraznicie o asemenea solicitare).

Si cand persoane avizate din tara si din strainatate afirma argumentat ca suntem la distanta astronomica de democratie, ne revoltam ca suntem insultati. Si cel mai tare tipa tatele cu rang de parlamentari, ministri (sinistri!) primari de mari orase (mari hoti si sefi de hoti). Democratia nu se declara, nu se proclama, nu se declama, se traieste, se simte in toate activitatile sociale: de la transport la salubritate, de la politie la administratie, de la justitie la sanatate, de la educatie la politica.    

SPECTATOR.

Trasaturile vechii societati socialist/comuniste nu stau doar in pavoazarea cu portrete si pancarte. Si nici in paraziile fastuoase ajunse in ultima vreme o uriasa miscare de marionete pe care un papusar urias, nevazut si cinic o pornea. Nici macar in alimentatia fortat rationala, cum rationale/rationate erau caldura, lumina, informatia, nasterile, calatoriile si cistigurile.

Insidios, comunismul este prezent intr-o multime de detalii care, ca un tablou pointilist, ne-au marcat viata si nu ne-au iesit inca din practica si din suflete.
Cineva remarca ca grozavia anormalului nu consta doar in simpla lui prezenta, ci in a-l percepe ca fiind normal.

Un asemenea detaliu sacaitor, cu care ne-am obisnuit, si care ar fi trebuit sa dispara, este MARUNTISUL, moneda marunta pe care nimeni nu o are, nici posta, nici magazinele, nici mijloacele de transport. Ti se solicita tie calator, cumparator maruntul necesar, si inca pe un ton care te face sa te simti vinovat ca nu il ai.
Pe cind toti prestatorii vor avea moneda marunta suficienta pe care s-o dea rest, simplu, direct, fara intrebarea: “n-aveti…?”

SPECTATOR